Se află sau nu deputatul Vadim Mişin în spatele fărădelegilor contra Eugeniei Duca?

Cazul neverosimil al femeii de afaceri Eugenia Duca, care a şocat şi cercurile juriştilor, ia amploare şi riscă să prejudicieze grav imaginea R. Moldova peste hotare, inclusiv în SUA, de care este legată în prezent viaţa şi activitatea Eugeniei Duca.

La suprafaţă apar tot mai multe elemente relevante ce denotă faptul că în spatele afacerii murdare contra acestei femei temerare stau unii demnitari din clubul invizibil cosa nostra, care au pus ochiul pe averea Eugeniei Duca şi n-o lasă în pace de aproape zece ani. Altfel acest caz nici nu ar fi fost posibil.

„Jurnal de Chişinău”, care monitorizează atent evoluţia acestui dosar, revine asupra subiectului scandalos, supranumit şi caracatiţa MD. În câteva ediţii anterioare, v-am relatat despre modul inexplicabil în care Plenul Curţii Supreme de Justiţie şi-a anulat propriile hotărâri din anul 2000 prin care îi dădea definitiv câştig de cauză Eugeniei Duca, declanşând astfel un lanţ întreg de hotărâri judecătoreşti ce se bat cap în cap, între acestea - dezmoştenirea fiicei Doina Duca de către Curtea Economică de Apel şi exproprierea abuzivă de către justiţia moldovenească a Lidiei Spătaru, cumpărătorul/proprietarul legal al fostului Centru CHRIS de pe bd. Renaşterii din Chişinău. Lidia Spătaru este stabilită de zece ani în SUA şi a contribuit esenţial la includerea R. Moldova în diverse proiecte politice, de securitate şi economice avantajoase. Lidia Spătaru, pe care „Jurnal de Chişinău” v-a prezentat-o acum câteva săptămâni, este primul cetăţean al R. Moldova, absolvent al prestigioasei Universităţi Harvard din SUA.

La 23 martie 2007, deputatul liberal Vitalia Pavlicenco a făcut de la tribuna Parlamentului o declaraţie privind corupţia şi IN-justiţia, ce desfiinţează R. Moldova ca stat, în care a invocat şi fărădelegile comise de unii lideri comunişti şi de justiţia moldovenească împotriva Eugeniei Duca. Publicăm astăzi unele fragmente din Declaraţia Vitaliei Pavlicenco, care, ca şi JURNAL, monitorizează acest caz.

„Prin această declaraţie doresc să-i sensibilizez pe diplomaţii acreditaţi la Chişinău, să abandoneze iluzia că o guvernare totalitară ar fi capabilă să devină democratică. Intervenţia e o parte din materialul pe care îl pregătesc în vederea participării mele la un program al Guvernului american, la care vor lua parte şi reprezentanţi ai Corporaţiei „Provocările mileniului”.

(...) Constatăm cu regret că pentru a obţine banii Occidentului şi a se îmbogăţi, autorităţile comuniste mint, afirmând organismelor internaţionale că statul combate corupţia şi injustiţia, că a lichidat grupările criminale. Dar ascund că adevărata corupţie e în Guvern, Preşedinţie, Parlament, Justiţie şi că racketul lumii interlope a fost înlocuit cu unul mai odios - racketul de stat.

(...) În paralel cu racketul de stat, comuniştii practică îmbogăţirea personală prin acapararea afacerilor prospere şi delapidarea statului de alte miliarde. Jaful proprietăţilor oamenilor se face prin hotărâri ilegale de judecată.

(...) Cazul Eugeniei Duca, stabilită în SUA din cauza terorii la care a fost supusă de lumea criminală în cârdăşie cu poliţia şi procuratura, a scandalizat presa internă şi externă, a generat trei dezbateri în Parlament, a fost monitorizat de OSCE, Consiliul Europei, Comitetul Helsinki şi Transparency International. Eugenia Duca, prima femeie de afaceri din Moldova, a câştigat toate procesele şi a fost achitată integral. I s-a dat dreptate prin şapte hotărâri ale Plenului Curţii Supreme de Justiţie. Părea că justiţia a triumfat. Nu şi în Moldova, ţara absurdului, unde în capul mesei nu pot sta decât crima şi corupţia!

La 27 noiembrie 2006, Plenul CSJ îşi anulează, inexplicabil, toate hotărârile, lăsând în vigoare o hotărâre din 1999, anulată de Plen de şapte ori. Plenul pune la baza revizuirii o simplă cerere la CEDO şi „înscrisuri” false, de care se ocupă Procuratura Generală, cum mi s-a răspuns la interpelări. Hotărârea Plenului e cu atât mai suspectă cu cât, la 8 martie, Duca primeşte un răspuns de la CEDO, în care se arată că cererea oponentului Andoni contra Moldovei, luată de Plen drept probă, e respinsă ca „inadmisibilă”, deoarece „Curtea nu a relevat nicio aparenţă de violare a drepturilor şi a libertăţilor omului garantate de Convenţie sau de Protocoalele adiţionale.” (Vezi scrisoarea de la CEDO publicată alăturat.)

Cum rămâne cu decizia Plenului CSJ?! Incompetenţă sau corupţie în justiţie?! Iar din noiembrie trecut Plenul CSJ şi Curtea Supremă de Justiţie tergiversează examinarea cererii de revizuire şi a recursului, depuse de Eugenia Duca, blocându-i toate căile de acces la justiţie.

Devine clar că hotărârea Plenului putea fi pronunţată doar sub presiunea unor demnitari de prim-rang. Făptaşii, pentru a obţine câştig în judecată, au vehiculat numele lui Oleg Voronin, ca interesat de afacere, însă aici numele său a fost folosit doar ca o acoperire, se pare, fără ştirea lui.

„Ţine de onoarea preşedintelui Voronin să-l întrebe pe comunistul său Mişin cu ce se ocupă, de fapt!”

Mi s-a şoptit cu frică numele celui ce a comandat „sentinţa”... Nu pot să nu spun, însă, numele unui deputat, Vadim Mişin, care a expediat, în anul 2000, Procuraturii Generale şi Consiliului Superior al Magistraturii, un maldăr de hârtii calomnioase, însoţite de o listă a convorbirilor telefonice ale Eugeniei Duca, obţinute pe căi criminale. Există ca dovadă răspunsul de la VOXTEL. Printre cei filaţi sunt şi eu, care semnasem, alături de 20 de deputaţi, printre care Iurie Roşca, Valeriu Matei, Vlad Ciobanu, Mihai Cimpoi, o interpelare în care ceream explicaţii Procurorului General privind blocarea accesului Eugeniei Duca la CSJ. Procuratura Generală şi CSM au respins dosarul ticluit de deputatul Mişin, întrebându-l dacă nu cumva „au fost încălcate drepturile omului, prin primirea şi răspândirea unor asemenea informaţii” sub forma convorbirilor telefonice private?! Îl întreb azi, după şapte ani, pe Vadim Mişin, în baza cărei legi au fost urmărite şi ascultate celularele deputaţilor, cine i-a permis acest act neconstituţional?! Ţine de onoarea preşedintelui Voronin să-l întrebe pe comunistul său Mişin cu ce se ocupă, de fapt!

Cu regret, cazul Duca nu e singular. E plină Moldova de victime ale clanurilor mafiote de la Putere şi ale injustiţiei. Se impune reformarea sistemului judecătoresc, subordonat regimului comunist. Independenţa puterii judecătoreşti trebuie să fie reală, iar judecătorul - tras la răspundere penală şi financiară pentru hotărârile nelegale şi prejudiciile aduse statului. Ca şi poliţiştii şi procurorii, pentru dosarele la comandă. Ce să mai crezi despre justiţia noastră, dacă judecătorul Pruteanu, care a condamnat-o ilegal la puşcărie pe Eugenia Duca, în loc să fie tras la răspundere, este avansat la Curtea de Apel, iar anchetatorul Tomuz, care a fabricat dosarul, a fost avansat la CCCEC! Cine să mai creadă în actul de justiţie în R. Moldova?!

Pentru a demonstra că acest „caz” e demn de Guinness Book, vă prezint statistici: cazul durează de aproape zece ani, au fost intentate ilegal 48 de dosare penale şi civile, Duca a suportat sute de interogatorii, cinci percheziţii, şase tentative de arest, patru arestări, jumătate de an de detenţie ilegală, circa 50 de sechestre ale averii private, peste 2100 de şedinţe de judecată...”