joi, 26 martie 2009

Prosteală pe bani mulţi

Dă-le o masă intelec­tualilor amărâţi, neieşiţi pe la restaurante!

Marian Vanghelie a băgat dihonia în PSD prin dorinţa sa arzătoare de a se vedea primar general. Visul de mărire al edilului de la sectorul 5 l-a lăsat în ofsaid (pentru a câta oară?) pe Mircea Geoană, care s-a trezit anunţându-l drept candidat „aproape sigur" al partidului, deşi nu obţinuse O.K.-ul Comitetului Executiv Naţional.

Vanghelie a mai reuşit să-i ridice tensiunea lui Ion Iliescu, care s-a pomenit acuzat, după ani şi ani, de o nouă „deviaţie intelectualistă", de această dată spre zona liberalilor. O adevărată blasfemie pentru fondatorul PSD, care s-a prins, în sfârşit, pe cine a crescut, ripostând: „Îmbogăţitule!".

Despre Sorin Oprescu, ce să mai vorbim?! El pare condamnat să rămână cu onoarea nereparată după două cicluri electorale în care a fost învins la mustaţă de Viorel Lis şi de Traian Băsescu. Dacă în 2005 „Doctorul" s-a ferit ca de tămâie să candideze împotriva lui Adriean Videanu, acum i-a revenit apetitul pentru administraţia locală. Ce-i drept, şi datele problemei s-au schimbat. Actualul primar al Bucureştilor şi-a dat măsura valorii, iar candidatul PD-L, oricare ar fi, nu mai poate beneficia de „valul pro-Băsescu".

Aşadar, nici pedeliştii nu se simt mai bine. Liderii marcanţi ai partidului fug de scaunul lui Videanu. Cel care se va încumeta să intre în cursa pentru Primăria Capitalei va trebui să răspundă la o serie de întrebări incomode, legate de asfaltări şi diverse alte contracte încheiate de către municipalitate.

Pe scurt, „moştenirea" le dă insomnii celor aflaţi în cărţi pentru a candida
din partea democrat-liberalilor. Unde mai pui că domnului Vasile Blaga, cândva dat ca viitor premier, i se pare mai scurt drumul din Aleea Modrogan la Piaţa Victoriei decât din Modrogan la Bulevardul Regina Elisabeta nr. 47. În fond, de ce să dai Herăstrăul pe Cişmigiul politicii?!

Din păcate, cam în aceşti termeni se pune problema. Ca şi în ceilalţi ani, nimeni nu se oboseşte să gândească vreun proiect serios de reabilitare şi dezvoltare a infrastructurii rutiere a Bucureştilor. Sau de asigurare a unor servicii de salubritate la nivel european, de către profesionişti în domeniu. În precampania electorală, se judecă mult mai „pragmatic" – negocieri, posibile funcţii, sponsorizări în bani
, prieteni şi duşmani. Ce-o mai fi, om mai vedea!

Candidaţii s-au obişnuit cu faptul că votanţii pot fi aburiţi, pe ultima sută de metri, cu vorbe şi pomeni electorale. Pen’ ce să faci entorsă la mână scriind proiecte, când poţi da o masă intelectualilor amărâţi, neieşiţi pe la restaurante de dinainte de ’89?! Şi de ce n-ai îngroşa obrazul, prostindu-i în faţă pe naivi că interminabilele şantiere din Capitală trebuiau deschise de cineva hotărât să dea o altă faţă oraşului?!