Cine îşi permite casă fără avans?

Cele mai mari şanse le au clienţii cu venituri mari
Cei cu venituri mici trebuie să găsească alternative
25% din valoarea achiziţiei era avansul standard obligatoriu solicitat de orice bancă pentru un credit ipotecar. În prezent, băncile şi-au flexibilizat condiţiile de acordare, finanţând achiziţii de case chiar şi fără a solicita avans. Nu vă bucuraţi imediat, pentru că, din păcate, aceste oferte pot fi cu uşurinţă denumite "exclusiviste". Aceasta pentru că se adresează solicitanţilor cu venituri substanţiale, în medie peste 1.200 euro şi care pot aduce garanţii suplimentare în sprijin. "Aş dori să fac un împrumut bancar de 50.000 de euro pentru a cumpăra o casă, fără avans, iar venitul nostru cumulat este de 2.000 lei pe lună". Mulţi tineri, precum cel din exemplul de mai sus, îşi doresc un împrumut pentru cumpărarea unei locuinţe, în condiţiile în care dispun de un venit mic pe cartea de muncă şi nu au nici avansul necesar solicitat de bancă. Pentru că, deşi acest avans nu mai este obligatoriu, după ce Banca Naţională a ridicat restricţiile de creditare impuse băncilor, acestea nu au renunţat încă la creditele fără avans în cazul solicitanţilor cu venituri medii şi mici, care nu au bunuri mobile sau imobile în proprietate, eventual cu vechime mică în muncă.
Trei alternative pentru cei cu venituri scăzute şi care nu dispun de avans
Chiar dacă veniturile modeste nu permit solicitantului să contracteze direct un credit ipotecar fără avans, soluţii se găsesc, până la urmă. Important este ca acesta să se informeze asupra tuturor metodelor de finanţare, eventual să apeleze la un consultant de credit.
În primul rând, solicitanţii cu venituri scăzute pot aduce codebitori în sprijinul solicitării lor. Acesta/aceştia trebuie să vină cu salariile lor în completare, acoperind diferenţa până la venitul necesar pentru obţinerea sumei de care au nevoie. Totuşi, condiţia de bază pe care o pun foarte multe bănci este ca solicitantul creditului şi codebitorul/codebitorii să figureze cu aceeaşi adresă de domiciliu în actul de identitate. Sunt bănci care stipulează clar faptul că solicitantul creditului şi codebitorii trebuie să locuiască şi să gospodărească acelaşi spaţiu şi, prin urmare, să contribuie la bugetul familiei. În cazul în care solicitantul de credit este căsătorit, primul codebitor luat în considerare este soţul/soţia acestuia. Dacă nu este suficient, se iau în considerare veniturile rudelor şi afinilor de grad I până la gradul IV, în funcţie de bancă, concomitent cu respectarea condiţiilor de mai sus. O alternativă a codebitorului este garantul, o persoană care se angajează să plătească datoriile scadente ale unui terţ, în cazul în care acesta din urmă este incapabil să le achite. În prezent, băncile nu prea mai folosesc garantul în noile produse
configurate. În urma aplicării normei nr. 20/2006 a BNR, care stipulează că veniturile membrilor de familie, care sunt angajaţi ca şi garanţi în alte credite, nu vor fi acceptate în calculul venitului total al familiei, conceptul de girant ar putea să dispară în viitorul apropiat.
O a doua soluţie la creditele
pentru locuinţă fără avans reprezintă creditele garantate cu ipotecă, mai precis garantarea creditului cu un alt imobil decât cel ce urmează a fi cumpărat, imobil ce poate fi în proprietarea solicitantului sau a rudelor solicitantului creditului sau chiar a altei persoane care este de acord ca banca să instituie ipotecă pe proprietatea sa. În rest, creditele cu ipotecă se pot obţine în condiţii asemănătoare sau chiar identice cu creditele imobiliare/ipotecare: aceeaşi perioadă de acordare, 25-35 de ani, aceleaşi venituri sunt solicitate, criteriile de vârstă şi muncă sunt asemănătoare, acceptă codebitori în aceleaşi condiţii. Într-adevăr, costurile cu acest tip de credit sunt ceva mai ridicate faţă de creditele ipotecare, însă asta tocmai datorită faptului că reprezintă cea mai viabilă alternativă de finanţare în achiziţia unei locuinţe.
A treia soluţie pentru cei care nu dispun de avans, dar care au venituri suficient de mari, este contractarea a două credite: unul de nevoi personale pe termen scurt, care să acopere avansul necesar, şi un al doilea credit, cel ipotecar. Nu este obligatoriu ca ambele credite să fie obţinute de la aceeaşi bancă, însă solicitanţii care optează pentru acestă variantă trebuie să aibă în vedere faptul că două credite în paralel aduc cu ele costuri considerabile: de două ori comisioane de acordare, administrare, dobânzi, asigurare, în final de două ori mai multe griji. În plus
, este foarte posibil ca suma obţinută prin cele două credite, cumulate, să fie mai scăzută decât dacă s-ar fi mers pe varianta unui singur credit.