Lustru de NATO

Bucurestiul a intrat in trepidatia ultimei decade ramase pana la summit-ul NATO. Se fac exercitii de alungat ciorile si spart norii cu prastia; cei doi teroristi - oligofrenul in slapi si Omar Hayssam - sunt departe de obiectiv, asa incat ramane de neutralizat doar Isaia, care este derutat de numeroasele fete inalte care-si asteapta cerneala.
Cu asta, misiunea Romaniei s-a cam incheiat. Ne-am asumat rolul de gazda si administratia a inteles ca trebuie sa explice populatiei din Romania ce nu are voie sa faca in timpul marelui conclav. Impotriva cetatenilor s-a declansat un razboi psihologic primitiv, la care au cuplat televiziunile ce nu mai prididesc sa arate cum vor fi neutralizati teroristii, pe unde vor fi blocati manifestantii anti-NATO, care sunt potecile lasate libere bucurestenilor.
Nu vom merge nici mai bine, nici mai rau prin Capitala; facem exercitiul circulatiei blocate de cand s-a pus Videanu sa imparta bugetul municipalitatii la prietenii care lucreaza prost si incet. Oricum, oaspetii vor aprecia Bucurestiul ca un oras al bordurilor noi, fiind si acesta un inceput pe care, evident, nu-l vom continua.
Cetatenii Romaniei au insa dreptul sa se intrebe: noi cu ce ramanem dupa acest summit NATO? Care sunt interesele tarii promovate cu aceasta ocazie rarisima, dincolo de gustul mititeilor care va rupe gura Aliantei?
Presedintia si Guvernul au ramas repetente la capitolul „interes national“ chiar inainte ca lucrarile sa se fi deschis. Nu am auzit nicio precizare de substanta de la Basescu Traian sau de la Calin Popescu-Tariceanu in legatura cu pozitia tarii noastre fata de subiectele de pe agenda summit-ului. Niciun document
oficial care sa reprezinte contributia Romaniei nu a fost pus in dezbatere politica pentru a avea suportul unui sprijin mai larg. De altfel, ca si la alte reuniuni de acest fel, Romania a uitat sa existe ca voce, preferand accepturi docile, umilitoare chiar, cum a fost penibilul vot pentru aprobarea Tratatului UE, fara nicio dezbatere anterioara. Semnificativ pentru incapacitatea presedintelui de a exprima sau explica punctul de vedere al Romåniei a fost episodul revenirii de la ultima sesiune a UE, cand a transformat comunicarea cu populatia tarii intr-o penibila rafuiala cu ziaristii incomozi.
Precedentul existand, ne putem astepta ca in intalnirea cu Bush din Palatul lui Ceausescu, bantuit de spaimele trecutului si stimulat de socurile prezentului, Basescu Traian sa-i ceara presedintelui american sa-l sprijine in razboiul cu mogulii de presa sau sa solicite retragerea vizelor de intrare in SUA pentru Patriciu si familia Voiculescu. Omul nostru e in stare de orice, iar oaspetele nu-i nici el usa de biserica, fiind bun prieten cu Jack Daniel’s. Lasand gluma la o parte, pentru Romania nu se anunta vremuri usoare. Criza economica mondiala va lovi mai greu economiile mai slabe, asa incat indemnul „sa traiti bine!“ va suna ca o injuratura la situatia concreta a business-ului mare, dar mai ales pentru omul de rand. Summit-ul NATO va avea un cost substantial, pe care il va evidentia poate Curtea de Conturi, dar cheltuiala, asa cum se profileaza, poate fi considerata bani aruncati pe fereastra. Razboiul Palatelor si inconsistenta actualei puteri arata cu acest prilej fastuos ca pojghita de onorabilitate a Romaniei nu poate insela pe nimeni. Vom primi multumiri de complezenta, scuze pentru deranj si caravana lumii puternice va retine ca Bucurestiul si-a pansat putin ranile, iar Pacientul este intratabil. Cum se spune familiei - lasati-l sa se bucure pentru cat i-a ramas din mandat.